Ingrediente
400g fasole (în poză: fasole roşie la conservă, Maxim’s)
200g afumătură (în poză: ciolan presat, Unicarm)
1l de borş de tărâţe (în poză: borş la sticlă de 1,5l, Dănilă)
100g cartofi cubuleţe (în poză: Potato Cubes, McCain)
o conservă de 70g de pastă de tomate
un ghem de fidea sau tăiţei de casă (în poză: tăiţei de orez, Vifon)
un ardei iute mediu (10cm) marinat în oţet (de preferinţă, de provenienţă arabă — au o aromă mai bună şi nu sunt asa iuţi)
sare, piper, boia iute, ulei, frunze de pătrunjel şi mărar
Instrumente necesare
oală de 2l
lingură pentru amestecat şi degustat (nu vă prostiţi cu polonicul: cel de supă nu încape comod, cel de ceai nu vă va permite să gustaţi comod; veţi folosi polonicul de supă doar la final, când serviţi)
cuţit pentru tăiat afumătura
desfăcător de conserve
alte instrumente, în funcţie de starea iniţială a ingredientelor
Mod de pregătire
Ingredientele se aduc mai întâi la norma dată mai sus — în special fasolea care trebuie să fie fiartă (de aceea vom prefera pe cea la conservă) astfel încăt bobul să poată fi strivit între degete fără efort iar la degustare să poată fi mestecat fără a fi o diferenţă flagrantă de textură între coajă şi miez.
Se pun trei degete de apă în oală şi se pune pe foc mediu. Se adaugă un strop de ulei şi un vărf (mic! Şi afumătura, şi bulionul, ne aşteptăm să fie sărate aşa că hai să nu ne dăm artişti) de sare şi aşteptăm să dea în clocot. Între timp se mărunţeşte afumătura în bucăţi sau cubuleţe de o mărime corespunzătoare consistenţei ei (e.g. ciolanul afumat e mai fraged decât kaiserul, aşa că va fi tăiat în bucăţi mai mari ca acesta din urmă).
În momentul în care începe apa să fiarbă, se pun în ea cuburile de afumătură (încercând pe cât posibil să nu ne stropim pe mână cu apa fiartă) şi se adaugă mirodeniile tari (piperul şi boiaua iute), cu moderaţie (ca la orice preparat de volum mare, titrajul final se face … la final, nu la început). Dacă volumetria a fost bine ghicită, apa trebuie să stea acum cu doar 1-2mm deasupra bucăţilor de afumătură.
Se lasă să fiarbă aproximativ 10 minute, timp în care ne pregătim fasolea (o scoatem din conservă într-o sită şi o clătim cu apă rece — nu ne interesează lichidul bogat în amidon de pe ea), conserva de pastă de tomate, cartofii cubuleţe (dacă erau cruzi, îi tăiem astfel; dacă sunt congelaţi, îi lăsăm acolo până în momentul în care îi adăugăm efectiv în ciorbă) şi ardeiul iute. Ardeiul iute va avea lichid in el asa ca venim cu el deasupra oalei, îi taiem capul distal (opus codiţei) si îl lăsăm să se scurgă complet. Îl aducem apoi pe fundul de bucătărie şi îl taiem longitudinal o dată sau de două ori (după marime) ca să-şi lase gustul în ciorbă după care îl adăugăm în oală.
Deasupra punem fasolea, cartofii şi conserva de pastă de tomate; amestecăm pentru omogenizare şi (doar dacă e cazul) adăugăm apă tot până la 1-2mm peste componentele solide. Se lasă să fiarbă încă 5 minute (daca am folosit cartofi cruzi, se lasă să fiarbă până se fac cartofii — adică până au textură de cartof, nu de măr ;-) ) timp în care pregătim borşul şi ghemul de fidea sau tăiţei.
Turnăm aproximativ 800ml (tot fără 3 degete — până la buza oalei sau până la fundul sticlei) de borş, amestecam bine şi gustăm — în acest moment facem titrarea finală şi reglăm din sare tonalitatea (care depinde foarte mult de aroma şi aciditatea originală a borşului) şi din boia fierbinţeala (deşi de cele mai multe ori nu e nevoie — ardeiul şi cartofii se balansează în aproape toate cazurile perfect). În momentul cănd suntem mulţumiţi cu gustul lichidului, lăsăm să dea încă o dată în clocot (lucru esenţial, altfel fermentează până a doua zi din cauza bacteriilor din borş).
Când a dat în clocot, adăugăm ghemul de tăiţei şi lăsăm pe foc după indicaţiile lor (în cazul particular al celor de la Vifon, se face ca la ceai: laşi să ajungă la fierbere şi stingi focul). După ce am stins focul, punem capacul oalei şi o lăsăm 5 minute să se liniştească după care se serveşte.
Alte indicaţii
Se serveşte încă fierbinte cu ceva compensator alături (kefir, sana, iaurt, lapte bătut, brânză, lapte rece, salată de răcire etc.). Trebuie să iasă picantă dar nu incendiară, trebuie să fie fierbinte ca un ceai băut iarna ca să te încălzeşti dar fără să te trimită la spital cu ulcer perforat.
Se recomandă ca tratament ambulator în cazurile de urgenţe psihosomatice din clasa “m-am certat cu ea” deoarece se pregăteşte repede, oferă un aport de proteine şi electroliţi consistent (te scapă de leşin sau de luat mintea razna pentru că n-ai mâncat de 2 zile), partea iute ajută cu imunitatea sistemului digestiv (vis-a-vis de chestiile pe care nu le sau le vei mânca, la întâmplare sau de supărare, în următoarele ore) şi, în plus, te scapă de durerea cauzată de crampa abdominală care se instalează în astfel de cazuri. Mai mult, la nivel psihologic, dacă totuşi te doare burta ai să crezi că e de la ardei, ai să mai dai pe găt o gură mare de lapte bătut şi ai să adormi liniştit gândindu-te că ai rezolvat problema.
Comentarii