Pui dilitiu
Ingrediente
Instrumente necesare
Mod de preparare
Se frige pulpa de pui în tigaie, intenţia artistică fiind imitarea grătarului (uscat-croncant la suprafaţă, fraged şi plin de gust înăuntru). Pentru aceasta, se unge tigaia cu puţin ulei, se pune pulpa în tigaie cu pielea în sus (în postura anatomică naturală), se pudrează cu condimente după gust, accentul dorit fiind pe picant şi sărat (prima pentru că încercăm să simulăm prăjirea pe grătar şi a doua pentru că dorim să obţinem o soluţie hipertonică în momentul când vom adăuga apă, mai târziu).
Acoperim tigaia cu capacul, o punem pe foc mediu spre iute şi aşteptăm să înceapă să sfărăie. Din acest moment, reducem focul la mediu şi supraveghem atent procesul (atenţi să nu ne ardem şi atenţi să nu se ardă pulpa) până în momentul cănd aceasta se rumeneşte suficient pe partea ventrală. Întoarcem pulpa, o condimentăm şi pe această parte, acoperim dinnou tigaia şi lăsăm iar pe foc continuând supravegherea (chiar ceva mai atent: pielea se prinde mai uşor decât carnea şi oaspeţii nu vor fi încântaţi dacă pulpa lor pare muşcată).
În momentul când pielea capătă un aspect crocant şi, împunsă uşor fiind cu paleta, pare a fi mai tare decât carnea de sub ea, faza prăjirii uscate se încheie. Întoarcem dinnou pulpa în poziţia naturală şi adăugăm apă în tigaie suficientă cât să acopere jumătate din grosimea pulpei (cam 1 deget), dinnou cu atenţie să nu provocăm un accident de muncă (după cum ştiţi, uleiul încins nu e prea amator de apă, excepţie cazul în care apa e mult mai multă decât el — ca atare, veţi turna toată cănuţa de apă dintr-o dată, cu un singur gest fluid dar sigur şi veţi acoperi apoi tigaia cu capacul).
Se lasă să fiarbă astfel până scade apa suficient de mult încât să se distingă insulele mari de ulei pe suprafaţa ei (dar înainte să înceapă dinnou să sfârâie, semn că apa s-a evaporat complet). Se testează că e bine făcută (cu o scobitoare de lemn) şi dacă este, se scoate pe farfurie şi se acoperă pentru a se păstra caldă. Daca nu este gata încă, se mai adaugă un sfert din cantitatea de apă adăugată iniţial şi se dă dinnou pe foc.
Se aruncă cartofii în tigaie şi se lasă să se fiarbă în puţina apă care a mai rămas şi apoi să se prăjească după ce apa se va fi evaporat. Cartofii trebuie să iasă bine prăjiţi, fără a fi însă arşi sau uscaţi. În funcţie de consistenţa cartofilor şi de calitatea amestecului de prăjire, e posibil să fie nevoie a fi întorşi sau amestecaţi de mai multe ori până se fac. Când sunt gata, se scot cu o paletă cu găuri, se scurg de ulei şi se depun pe farfurie, lângă pulpă. După gust, se pot lăsa pe un şerveţel de hârtie 30 de secunde înainte pentru a lăsa mai mult din uleiul de pe ei.
Se taie roşia şi castravetele şi se dispun radial pe circumferinţa farfuriei aşa cum se vede şi în poză. Pentru un plus de efect, legumele pot fi păstrate tăiate şi reci, fiind adăugate farfuriei doar imediat înaintea servirii. Tot pentru un plus de efect, castravetele poate fi tăiat cu 5 minute înainte şi sărat uşor, astfel încât în momentul servirii să prezinte mici broboane de apă cauzate de granulele de sare.
Alte indicaţii
Se serveşte cu pâine alături sau, după gust, cu un iaurt sau sana sau kefir, răcoros dar nu exagerat de rece (nu dorim să stresăm termic dinţii oaspeţilor, nu?). Întrucât e un fel consistent şi uscat (iar decorul cu legume nu ajută decât pentru cantitatea din farfurie şi pentru momentul cât aceasta este consumată), este bine să avem pregătit ceva de băut în cantităţi generoase (adică care îl avem mult şi care îl putem bea mult fără consecinţe) cum ar fi ceai (natural, nu Ice Tea), compot puţin dulce, limonadă cu apă plată etc.
